
Rosemary, sora lui Barrett spune mai departe: "Dacă eşti foarte obosit şi eşti plin cu droguri de toate felurile până la refuz ai declanşat haosul, nu? A fost foarte urât dar inevitabil. Cu toţi factorii ăştia laolaltă provoci explozie, nu? Syd a privit întotdeauna muzica lejer. Era amuzant şi nu a devenit serios până când lucrurile nu au luat-o pe o cale greşită şi totul a devenit serios. Celebritatea a fost întotdeauna un lucru pe care el nu l-a înţeles. Nu a avut niciodată de ea, încă din copilărie, a fost mereu înconjurat de oameni care efectiv îl adorau."
Sora lui Barrett mai povesteşte de asemenea că, după întoarcerea acestuia la Cambridge în 1981 nu a mai arătat nici cel mai mic interes în Pink Floyd. "A încercat pur şi simplu să dea totul uitării. Dacă era strigat Syd nu răspundea (adevăratul său nume fiind Roger), nu era Syd pentru că Syd era Pink Floyd. Prin izolare nu demonstra inteligenţă, prin izolare era el însuşi. Roger nu a fost niciodată bolnav mintal. A fost analizat de câţiva psihiatri de-a lungul vremii, care mereu l-au considerat neobişnuit, dar deloc bolnav. Nu exista leac pentru că nu exista boală. Niciodată nu a intrat în rând, ceea ce l-a şi făcut special. "